Unde sunt oamenii - slujitorii adevarati? - Paul Washer

"Nu totul se invarte în jurul meu" - Max Lucado

Am citit cartea asta in engleza, anul trecut, daca nu ma insel...La vremea aceea m-a ajutat, cel putin sa descopar lucruri despre mine, care nu credeam ca exista in mine, si sa vad care e vizunea Lui de ansamblu...

Intre timp cartea s-a tradus si in romana, si o gasiti prin librariile crestine. Vi-o recomand!

Articolul l-am gasit pe site-ul unui prieten. Vi-l pun ca sa va deschida apetitul!

Bucurati-va de viata cu EL, prin EL, si pentru EL, nu poate fi nimic mai minunat! Imbracam trup slavit de pe acest pamant, si incepem sa traim raiul de aici, din desertaciunea lumii. Lasati-va surprinsi, coplesiti, iubiti, incurajati, de tot ce lasa El in viata voastra. Zilele trecute mi-a venit in minte o expersie: 

"O suferinta dureros de buna (sau benefica)!"

 Pentru mine in acele momente a avut sens...poate i-l descoperiti si voi! Va iubesc cu inima si duhul, chiar daca nu va cunosc personal!

Viata aceasta chiar inseamna mai mult decat ti s-a spus!

Inca de mici copii batem din picior si cerem sa ni se faca voia…
"Vreau o sotie care sa ma faca fericit si colegi care sa-mi ceara mereu parerea.
Vreau sa fie vremea asa cum imi convine mie, vreau ca traficul sa fie lejer si vreau un guvern care sa ma slujeasca."
Autopromovare. Autoconservare. Egocentrism… Totul se invarte in jurul meu!

Asa ne-a spus toata lumea, nu-i asa? Si noi am crezut. Am crezut ca celebrarea propriei persoane ne va face fericiti... Insa mentalitatea aceasta a dus la haos - camine in care domneste zarva, afaceri marcate de stres, relatii reci. Ce se intampla atunci cand viata dulce pe care ne-am imaginat-o se acreste? Cand jucariile noastre scumpe se strica, atunci cand nu mai e nevoie de munca noastra sau cand trupul nostru incepe sa se vlaguiasca? Ce facem daca dupa toate eforturile de a purta de grija persoanei pe care am pus-o pe primul loc, ramanem cu un sentiment de neimplinire, iar toate promisiunile unei vieti palpitante se dovedesc desarte?

Lucado demasca cea mai mare minciuna pe care am inghitit-o – aceea care spune ca totul se invarte in jurul meu – si ne indreapta privirile spre un tel mai inalt. "Nu am fost creati sa traim astfel", spune el. Ce s-ar intampla daca fiecare ne-am ocupa locul si ne-am juca rolul? Daca fiecare persoana si-ar face o prioritate din a-L cauta pe Dumnezeu, si nu din a ajunge la performanta? Ne-am privi familia altfel. Ne-am vedea slujba altfel. Ne-am trata trupul altfel. Am reactiona altfel la problemele cu care ne confruntam. Ne-am gasi locul in univers... in sfarsit. Si am fi schimbati...

John Piper - Cristos e TOTUL!

O adevarata lectie de traire radicala de dragul Domnului...Cum arata o viata umana, in care Cristos e cel mai pretios lucru, si toate celelalte au fost socotite ca un gunoi? Cum e ca banii, casa, masina, prietenii, familia, studiile...sa fie toate puse la dispozitia Domnului, si sa fii gata oricand sa sacrifici orice, pentru a-L glorifica pe El?

Doamne cat de departe suntem de a trai o viata atat de radicala! Dar te rog, INVATA-NE! Schimba-ne total modul de a trai si de a gandi, ca lumea sa vada, ca Tu esti cea mai de pret comoara ce o avem!

TRAITI RADICAL, pentru EL!

Cand greierii plang - CHARLES MARTIN -

De cateva zile am terminat cartea lui Charles Martin - Cand greierii plang. Nu mi se intampla des sa regret ca am terminat de citit o carte, dar s-a intamplat, si asta datorita faptului ca, acest roman a fost cred unul din cele mai bune romane care le-am citit vreodata. Un roman al inimii, precum zice si autorul, cartea surprinde viata a doi oameni - un om cu un trecut marcat de durerea pierderii celei mai dragi persoane, durere ce l-a devastat complet, si l-a facut sa renunte total la ce insemna viata sa anterioara -  si - o fetita ce sta in mijlocul bulevardului principal al orasului strigand cat o poate gura: LIMONADAAA! cu scopul de a strange bani pentru operatii de transplant de inima de care are atata nevoie. Un copil cu un viitor ce sta sub semnul incertitudinii.

...Si... deasemenea romanul surprinde calatoria pe cate amandoi o fac spre vindecarea inimii lor!

Un roman al inimii, al sperantei, al durerii, al renuntarii, al credintei, dar mai presus de toate a DRAGOSTEI Domnului, care nu ramane indiferent la toata durerea si suferinta, dar care are acel perfect timing pentru fiecare dintre noi.


Va las cateva citate si fragmente din carte!

"Emma imi spusese odata ca oamenii isi petrec toata viata incercand sa fuga de Dumnezeu, dorind probabil sa ajunga undeva unde El nu fusese inca. Cand spunea asta, isi scutura capul si zambea, intrebandu-se de ce oare. Problema e, spunea ea, ca oamenii acestia isi petrec toata viata intr-o continua cautare si goana, iar cand ajung la destinatie, constata ca El trecuse deja pe-acolo."

"Oamenii de aici discuta patimas despre care ar fi cel mai bun moment al zilei pe care sa il petreci langa lac. Cand se crapa de ziua, umbrele iti cad inainte, se intind spre a atinge ziua ce sta sa inceapa. La amiaza, stai drept pe umbra ta, prins oarecum intre ceea ce a fost si ceea ce va sa vina. La apus, umbrele se preling in urma ta si acopera urmele pasilor tai. Din cate stiu, oamenii care aleg apusul au de obicei ceva de ascuns."

"Frumusetea este atat misterioasa, cat si grozava. Dumnezeu si demon razboindu-se, iar campul de lupta este insasi inima omului."

"- Eu sunt un singur om, dar sunt un om. Nu pot face totul, dar macar pot face ceva. Si nu voi refuza sa fac ce pot face, pentru ca nu le pot face pe toate"

"Lucrul despre care nu putem vorbi, trebuie sa-l transmitem mai departe in tacere."

"Iar Dumnezeu? El e prezent in dealurile astea, pentru ca suntem noi aici. Oricat de departe ai fugi, nu poti scapa de EL. Sfantul Augustin a spus-o cel mai frumos: Tu atingi inima omului, ca sa-si gaseasca placerea preamarindu-Te pe Tine, pentru ca Tu ne-ai creat pentru Tine, iar inima noastra nu are astampar pana nu-si gaseste odihna in Tine."

"Oamenii privesc cu uimire la geniul lui Mozart, pentru ca se spune ca a scris melodia "Twinkle, twinkle little star" la varsta de trei ani, si a compus prima simfonie la doar 12 ani. Si da, sigur ca era un geniu, dar un alt mod in care poti privi lucrurile este faptul ca el a descoperit foarte devreme planul pe care-l avea Dumnezeu pentru el. Atata tot. Dintr-un motiv anume, Dumnezeu i-a dat ceva in plus sau ceva oarecum diferit, iar Mozart a descoperit ce anume era acel ceva, iar apoi s-a pus imediat pe treaba. Sigur ca era stralucit, dar nu asta e ideea. Ideea e ca el a stiut si apoi s-a apucat de treaba."

"Fiecare inima are 2 parti, partea care pompeaza si partea care iubeste. Daca iti vei petrece toata viata reparand inimi bolnave, atunci trebuie sa inveti despre amandoua. Nu poti sa o vindeci pe una, si sa nu-ti pese de cealalta."

"Inima omului este remarcabila prin faptul ca a fost proiectata in asa fel incat sa pompeze continuu timp de 120 de ani, fara sa fie necesar sa i se reaminteasca menirea care o rare....Daca exista un lucru in universul acesta care sa reflecte amprenta lui Dumnezeu, atunci inima omului este acela."

"Cel mai bun si cel mai frumos lucru din lume nu poate fi vazut, nici macar atins: trebuie simtit cu inima!"

Replica pe care o da o fetita pe patul de spital inaintea unui transplant de inima de care depindea viata ei:

"- Si daca ma mai trezesc, si daca nu...voi avea o inima noua!"

Benjamin Zander despre muzică şi pasiune

Atunci cand ratiunea noastra de a face unele lucruri, sau chiar de a sluji Domnului nu mai vizeaza cantitatea, sau calitatea, ci vizeaza lucrarea Domnului in oameni...doar atunci vom vedea ochi stralucitori, si inimi smerite. Cand scopul final al slujirii noastre e glorificarea Lui, si niste roade care rasar din inimi atinse de dragostea Lui...doar atunci Creatorul nostru va zice: "Bine rob bun si credincios...". Doamne vrem sa iti slujim cu pasiune, crezand cu tarie ca oamenii au nevoie de Tine, doar ca INCA nu au descoperit aceasta nevoie arzatoare a lor!

Omul Frumos - Dan Puric

Aveam doar 7 anisori, cand nasul meu imi deschide intr-o dimineata usa si-mi spune disperat:
- Ma simt rau. Am sa mor. Cheama Salvarea!
Eram singur acasa. Disperat, m-am imbracat la repezeala cu ce-am gasit.
- Ce sa fac?, l-am intrebat eu disperat.
- Uite, iti dau o fisa, sa dai un telefon. Du-te si cheama Salvarea! Spune-le sa vina repede, ca mor!
Si astfel, m-am pomenit alergand cu pasii mei micuti prin ploaie, incercand sa intrec moartea care ameninta viata nasului meu, si sa ajung Salvarea. Prin ploaia marunta am vazut telefonul public prins de un perete. Era atarnat mult mai sus decat as fi putut ajunge cu mana. Am vazut doua sticle de lapte, pe care le-am pus sub telefon si pe care m-am urcat. Tineam strans intre degete fisa de telefon, de parca ar fi fost ultima picatura de viata a nasului meu. Cu mana tremuranda am format numarul de telefon.
- Alo! Salvarea?, am strigat disperat.
- Da, mi-a raspuns o voce rece, indiferenta.
- Da, ce e?...
- Moare bunicul! Moare bunicul! Veniti de urgenta!
- Cati ani are bunicul?
- 76, zic, si telefonul s-a inchis.
Abia atunci am auzit picaturile de ploaie. O singuratate cumplita m-a cuprins. Eram distrus interior de vocea de mormant a Salvarii. Am alergat innebunit, i-am spus ca mi-au inchis telefonul, iar nasul meu, disperat, mi-a zis:
- Nu trebuia sa le spui varsta. La oamenii in varsta Salvarea nu mai vine.
Mi-a dat o noua fisa si alergand din nou prin ploaie, mi-am gasit sticlele si-am vorbit din nou la telefon.
- Alo! Salvarea? Moare bunicul! Moare bunicul! am inceput sa strig.
- Cati ani are bunicul tau, ma?
- 18 ani, am raspuns.
Si de data aceasta am inchis eu telefonul. Acum pasii mei catre casa, prin ploaie, erau rugaciuni. Am mintit, dar exista si minciuni izbavitoare. 


Surprinzator, cei de la Salvare au venit. Cred ca au venit curiosi sa vada cum arata un bunic de 18 ani.
Din Salvare a coborat un medic, cam la vreo 40 ani, grasut, usor ravasit, tarand dupa el o tristete. Nasicul, intre timp, cand l-a vazut pe doctorul asta, care era mai ravasit ca el, l-a intrebat:
- Dar ce vi s-a intamplat?
Doctorul lua tensiunea, si cu ochii concentrati pe tensiometru, a raspuns:
- M-a parasit iubita.
Si eu asistam la schimbul asta: tensiunea nasicului meu scadea, si crestea a doctorului. Vedeam cum nasicul meu, din blonav, se tranforma in doctor, iar doctorul se transforma in pacient.
- Nu trebuie sa suferiti atata, ii spunea nasicul, luandu-i tensiunea sufleteasca doctorului. Si nasicul incepea sa-l ocroteasca.

Si eu, atunci am asistat la lucrarea lui Dumnezeu. Salvarea salva trupul, iar Omul Frumos, sufletul. Unul mergea spre vindecare, celalalt spre mantuire. Si astfel, la sfarsitul acestui consult reciproc, nasicul se simtea bine, iar doctorul avea sufletul linistit. Mai departe i-am vazut imprietenindu-se. Doctorul venea o data pe saptamana, sub pretextul ca trebuie sa-i ia tensiunea, dar, de fapt, venea sa-si ia doza de frumusete sufleteasca.

fragment Dan Puric - Omul Frumos