In ultima saptamana mi s-au intamplat atatea lucruri, incat sunt uimita doar cand le povestesc altora...Domnul a fost bun, mult mai bun decat as merita eu, si Domnul vorbeste. Domnul vrea sa binecuvinteze, si ar face orice ca sa ne traga mai aproape de El.
Atunci cand alegem sa ne calcam in picioare mandria, sa nu mai ne gandim asa de mult la ce vor crede oamenii, cum vor reactiona...atunci Domnul isi reia din nou primul loc pe tron. Eu credeam ca fac ceea ce trebuie sa fac, ca sunt la locul unde El ma vrea sa fiu, si, tot ce mi-a trebuit a fost o intrebare din partea Lui: "Care iti sunt motivatiile de a face ceea ce faci, si de a fi unde esti? " Raspunzand sincer la intrebarea asta...mi-am dat seama ca sunt mai legata de oameni decat de El... sunt gata sa slujesc oamenilor, gata sa fiu langa ei, sa imi pese de nevoile lor...- toate bune si frumoase...pana intr-un anumit punct- ...dar poate nu sunt in locul potrivit, la oamenii potriviti! Si uite asa, chiar daca crezi ca faci ceea ce trebuie, urmand principiile Lui, s-ar putea sa se nasca si in tine frustrari, asa cum am patit-o eu, doar pentru ca nu L-ai intrebat pe El prima oara unde te vrea cu adevarat, care e rolul tau.
Cred ca cea mai mare problema a crestinilor nu e sa discearna binele de rau, ci binele de bine...binele care eu il consider bine, visul care mie mi se pare ca e si al Domnului, si ceea ce Domnul chiar vrea de fapt...
Si calauzirea asta, din partea Lui vine doar atunci cand noi suntem sinceri si suntem gata sa dam tot...orice legatura, orice relatie, orice idee, orice vis...TOT! Si ce va asteapta dupa colt, dupa ce lasati tot si va lasati calauziti de El, e nespus de mult mai mare, mai frumos, mai plin de bucurie si pace, decat orice vis care l-ati avut voi!
Postări
