Zburând în mijlocul dragostei Lui!

          Îmi pierd clipele, zilele, anii alegând să trăiesc în limitările mele, și nu în puterea Lui! Renunț, crezând ca îmi e prea greu, uitând că sunt fiică de Rege! Mă găsesc de multe ori ducând o viață care e mult prea departe de ceea ce Tatăl meu își dorea pentru mine. Mă pocăiesc și o iau de la început, crezând că deciziile mele sunt bune, și de acum încolo va fi altfel. De câte ori nu m-am trezit trăind zicala: "Orice minune ține trei zile!". Și da, hotărârile mele sfinte țin doar atât. Ca să trăiesc viața ce și-a imaginat-o El pentru mine, e nevoie de mai mult decât hotărâri sfinte. E nevoie sa mă îndrăgostesc din nou de Creatorul meu, să mă las golită și umplută. 
Când Îl las să mă umple, și să mă locuiască, hotărârile mele sfinte sunt însoțite de o putere divină, și spre surprinderea mea țin mai mult de trei zile! 


Pasajul de mai jos, e o proprie adaptare din romanul Baraca (The Shack) a lui Wiliam Paul Young:

          Să ne imaginăm o pasăre. Cele mai multe pasări au fost create să zboare. Când nu zboară, ci doar se plimbă pe pământ, își limitează ele însele, și nu altcineva, capacitatea de care dispun de-a zbura. 
         Oamenii pe de altă parte au fost creați pentru a fi iubiți și a fi pe deplin satisfăcuți doar în mijlocul dragostei Domnului. Așa că, pentru noi oamenii, să trăim ca și cum El nu ne-ar iubi, sau nu ne-ar împlini sufletele suficient, este o limitare pe care noi ne-o impunem și nu altcineva.  
Să trăim fără a ne simți iubiți e ca și cum ai tăia unei păsări aripile, lipsind-o în felul acesta de capacitatea de a zbura, iar Dumnezeu nu vrea acest lucru pentru nici unul din copii Lui. 
        Durerea și suferința care le simțim în anumite momente ale vieții, sunt ca o tăiere a aripilor noastre, pentru că ne imaginăm că în acele momente nu mai suntem iubiți, și astfel nu ne mai putem desfăta în dragostea Lui. Nu mai putem zbura! 
Durerea e de cele mai multe ori inevitabilă, dar dacă ne lăsam apăsați de ea prea mult timp, aproape că ajungem să uităm scopul pentru am fost creați, de a iubi și a fi iubiți. De a zbura prin dragostea Lui. 


       Dumnezeu nu e ca noi oamenii, El e CEL ce este, și spre deosebire de noi aripile Sale nu pot fi tăiate. De aceea ne putem încrede pe deplin în El. Dumnezeu nu ne lasă singuri, fără a ne iubi Nimic nu îl pot face să ne iubească mai puțin sau mai mult. El rămâne Același indiferent de circumstanțele vieții. El ne ține mereu în mijlocul dragostei Lui. 
     Dumnezeu ne-a creat să fim ca El,  bucuroși și deplini în Cine este EL. Noi alegem să trăim în limitări, dar viața Lui e mult mai diferită de ceea ce ne imaginăm noi. 

Aleg Tată să îmi las inima cucerită de Tine pe deplin. Doamne, fii fericirea și împlinirea mea. Tu ești partea mea de moștenire! Am fost creată să zbor, nu să zac sub jugul greu. Jugul Tău e ușor de purtat. Vreau să locuiesc în mijlocul dragostei Tale, și să mă las vindecată de Tine. 

Invataturi de pe drum cu El...

Viata traita cu Domnul, pentru mine e un drum cu urcusuri si coborasuri. Am trait pe parcursul unei saptamani, de la sentimente de rusine si regret fata de Domnul pana la cele mai inaltatoare satisfactii care le ai alaturi de El. Am invatat ca nu sunt perfecta, si ca nici nu ar trebui sa ma stresez asa de mult ca nu sunt. Nu sunt chemata sa fiu sus, pe varful muntelui tot timpul. Credinta mea, ar fi ramas aceeiasi daca nu ar fi existat caderi. Pe parcursul unei saptamani am incercat sa spun "nu" unei chemari care El mi-o facea din simpla comoditate, m-am lepadat de El ca Petru, mi-a fost rusine, m-am simtit josnica, murdara, cazuta... dar cand am privit spre El, cand Duhul Sau mi-a adus aminte ca El stie toate caderile mele, ca totul e iertat, si ca tot ce trebuie sa fac e sa Il cred pe cuvant, sa cred ca totul este deja facut, e nevoie doar de pocainta mea, si de o mana intinsa spre bratul Celui ce ma poate ridica!

Care e cel mai extraordinar lucru din toata framantarea asta? Dupa o vale adanca, unde te-ai smerit, si unde firea ti-a fost data in vileag, urmeaza un varf inalt de atins cu El! Domnul meu e VIU! Si Domnul meu iubeste! O inima ranita, si un cap aplecat nu ii sunt indiferente. Domnul meu nu vine sa taie si sa spanzure. Domnul meu vine sa dea iertare, eliberare, maingaiere, vindecare.

Tot ce tine de noi, e sa pasim inainte, pe urmele pasilor Lui, prin puterea Lui. Si El ne va invrednici din nou, El ne va alege din nou, asa cum a facut-o cu Petru!

* Ne pregateam sa mergem in misiune spre Satu-Mare cu trupa de teatru. Cu vreo 2 ore inainte de plecare cel rau a pus in mine un duh de impotrivire. Din senin, si fara nici un motiv plauzibil eram convinsa ca nu mai merg. In zbaterea mea totul era confuz. Nu mai stiam ce e de la Domnul si ce nu. Nu stiam ce vrea El sa fac. Am avut candva incredintarea, si Satan mi-o luase. Am strigat spre Domnul, ca altceva nu puteam face. Si Domnul mi-a dat melodia asta. V-am scris randurile de mai sus, ca sa vedeti ce impact au avut versurile melodiei asupra mea.

Concluzia: Am mers la Satu Mare, si am avut o experienta necuantificabila in cuvinte alaturi de Domnul!

Inima mea va povesti despre... INIMA TA...

Suntem cu biserica in 2 Corinteni, o poveste ce vine din inima lui Pavel, despre Inima Domnului, pentru inima corintenilor, si a noastra...


Cine e Domnul?
                           - Tatal Domnului nostru Isus Cristos
                           - Parintele indurarilor
                           - Dumnezeul oricarei mangaieri


Domnul meu, e un Tata care si-a dat Fiul la moarte, ca sa impace lumea cu Sine. Un Tata care a suferit si stie ce e suferinta, si totusi un Tata indurator, plin de mila, bland cu inima zdorbita, un Tata care stie sa mangaie orice rana, si care are puterea de a vindeca!
Acesta e Domnul de care vorbeste Pavel, e Domnul care atunci cand el era apasat peste masura de mult, mult mai presus de puterile lui, l-a izbavit! E Domnul in care Pavel stie ca isi poate pune toata increderea, pentru ca e Dumnezeul care inviaza mortii!!!


Viata mea de acum, e o mangaiere a suferintei Lui. Isus a suferit, s-a jertfit, si prin mangaierea care jerfa Lui mi-o aduce pot sa traiesc azi, libera de sub puterea pacatului, fara compromis, in pace, si cu increderea neclintita ca Cel ce a platit un asa de mare pret ca sa fiu a Lui, nu ma va lasa nicicand din Mana Sa!


De ce am nevoie de mangaiere?


- Pentru ca, in mijlocul suferintei, atunci cand nu stiu de ce sufar, inima mea tinde sa se razvrateasca, sa se impietreasca. In mijlocul necazului, strig "DE CE, DOAMNE?", si in acest moment, Domnul vine si imi spune ca e langa mine. Inima mea impietrita, se imoaie la mangaierea Lui! Inima mea se smereste in fata bunatatii si dragostei Lui!
- Am nevoie de mangaiere, ca sa ma intorc spre El, sa il aleg pe El in mijlocul necazului, sa imi pun nadejdea in ceva mai presus de puterile mele...
Si doar atunci, dupa incercare, voi sti cu adevarat cine e Domnul, si ce putere are...
- Iar apoi, am nevoie de mangaiere, ca sa pot sa mangai pe altii. Voi intelege mai bine situatia altora, atunci cand eu am trecut pe acolo. Voi sti sa le spun de Domnul care m-a mangaiat pe mine. Voi sti sa le povestesc despre Inima LUI, pentru inima lor!

Calea crucii e impodobita cu suferinta, si duce spre CASA...

Adevaratul ACASA, de care ne e dor...

Pe apele suferintei...

Copilul Meu drag, vin la tine umbland pe apele incercarii, deasupra tulburarii furtunii vei auzi vocea Mea, chemandu-ti numele.

Nu esti niciodata singur, pentru ca Eu sunt langa tine! Nu plec niciodata, deoarece veghez asupra Ta! Nu fii nelinistit! Ce tie ti se pare a fi o situatie foarte dificila, este o parte din planul Meu, si lucrez la modul in care voi revarsa asupra ta binecuvantarile Mele, si cum te voi apropia de Mine, in alt mod decat pana acum.

Asa cum ti-am deschis ochii sa vezi, iti voi deschide si urechile sa auzi, si vei ajunge sa Ma cunosti, asa cum a facut-o Moise, intr-o relatie fata in fata. Deoarece am sa indepartez valul care te impiedica sa Ma vezi, si Ma vei cunoaste ca Prietenul cel mai drag, si adevaratul tau Mangaietor!

Intunericul nu va rezista stralucirii Fetei Mele, pentru ca voi fi in mijlocul intunericului tau ca steaua stralucitoare pe bolta cerului de noapte.

Nu lasa credinta ta sa se clatine! Intinde-ti mana si vei atinge tivul Hainei Mele!

Fii fara frica. esti copilul Meu: Te voi elibera, onora, si Voi fi glorificat prin tine! Din cauza credinciosiei Mele fata de tine, pana si dusmanul va recunoaste puterea Mea! In valea umbrei mortii voi fi Mangaietorul tau! Vei umbla cu Mine prin mijlocul vaii, si nu te vei teme nici de umbra! Umbla in promisiunile Mele! Ele iti vor da directie si intelepciune!

Ramai in Cuvantul Meu, Biblia, care abunda de bucati de curaj!  

Calauzire si suferinta

Aceasta a fost tema saptamanii trecute in biserica noastra: Calauzire si Suferinta. Suferinta nu a fost niciodata o tema usor de abordat, deoarece stim ca daca nu am trecut inca prin aceasta incercare a credintei, vom trece curand, deoarece acesta este Planul Tatalui, suferinta e parte din drumul nostru catre Domnul, e modalitatea desavarsita, prin care El ne modeleaza prin foc, ne curata, ne apropie de El.

Am fost in vizita  la spital la bunu si buna bisericii noastre sapatamana trecuta. In biserica se vorbea de suferinta, iar ei o traiau pe pielea lor. Si ce mare marturie si bucurie ne-au fost cand i-am vazut senini, linistiti in Mana Tatalui, marturisindu-ne ca: "Toata incercarea ne-a apropiat mai mult de Domnul"!

Si, probabil am fost mai mult impresionata de colegii de suferinta ai bunului, care ascultau cu interes versete si aplicatii din Biblie, rostite prin Duhul de bunul nostru drag! Domnul nu numai ca i-a apropiat de El in suferinta, i-a constientizat de dependenta lor de El, i-a curati si sfintit, dar i-a facut o Lumina Vie in salon! CEL ce a suferit, a stiut sa mangaie pe cei ce sunt in suferinta!

Avem un mare Domn!

Acum, vreau sa va impartasesc niste principii legate de tema asta, care le-am invatat de la El, si imi doresc din toata inima sa imi ramana vii, pe cand voi trece prin valea umbrei mortii!

Intr-o pilda spusa de Isus ni se prezinta 2 oameni! Unul care isi construieste casa pe stanca, iar altul pe nisip. O mare furtuna a venit in tinut, peste ambele case. Cea de nisip nu a rezistat furtunii si s-a prabusit, pe cand cea construita pe stanca a rezistat.

Asta e in mare pilda Domnului!

De remarcat 2 lucruri:

 - Peste amandoi vine furtuna! Multi dintre noi credem ca viata alaturi de Domnul e plina de comfort, ca El ne protejeaza de toate relele, si nimic nu ni se poate intampla. GRESIT! Domnul nu ne-a garantat o viata in puf, ci o viata plina de incercari, prigoniri, batjocoriri, la fel cum a fost si viata Lui! Furtuna va veni inevitabil si peste noi!

 - Al doilea lucru e pe ce te bazezi cand vine suferinta! Ca sa rezisti furtunii trebuie sa iti pui increderea in Cel ce e Tare! In Cel neschimbator, Atotputernic! In TATA!

In toti oamenii mari ai Bibliei, cum ne place sa le spunem, am regasit 4 principii clare, pe care le credeau orbeste, si in care s-au increzut atunci cand au fost prigoniti, batjocoriti, in foamete si durere:

1) Credinta ca nu mania Domnului a venit peste ei, ci poate DRAGOSTEA Lui! Incepand cu David, Iov, Petru, Pavel, toti au fost incredintati ca suferinta lor e modalitatea Domnului de a desavarsi omul. Stiau ca Domnul din dragoste pentru ei, si pentru popor ingaduie suferinta. Erau increzatori orbeste ca Domnul stie ce face, si s-au lasat in Mana Lui!

2) Aveau privirea atintita spre viitor, spre rasplata cereasca, nu spre prezent! Amintiti-vi-l pe Pavel! Nu stiu un om mai ancorat in realitatea viitoare ca El. Pavel stia ce il asteapta sus, si tanjea dupa Domnul, dupa cununa care i se va da la sfarsitul alegarii sale. Pentru Pavel era mult mai de pret, viata traita cu Domnul in Rai, decat suferinta ce o traia pe pamant.

Nu totul este despre ce ni se intampla azi, ci e mult mai mult...

3) Acesti oameni erau incredintati ca Dumnezeu e 100% in control, si daca El a promis ca nu ne va da mai mult decat vom putea duce, asa va fi! Stiau ca tot ce li se intampla era ingaduit de Dumnezeu, deoarece erau predati cu totul Domnului.

Dumnezeu e intotdeauna cu ochii pe noi, si cu mana pe termostat...

4) Erau convinsi ca suferinta lor va aduce la sfarsit bucurie! Stiau ca biruinta lor va servi multora de pilda. Stiau ca dupa ce au fost mangaiati de Domnul, in suferinta, vor sti mangaia mai departe pe cei in nevoie!

Bucuria vine abia dimineata, dupa ce noaptea cea grea a trecut...

Doamne, ma rog sa iti faci planul cu viata noastra, orice ar costa asta! Tu dai Doamne, si Tu iei.Nimic nu e inafara contolului Tau si a voii Tale. Toate astea servesc scopului Tau cu mine, si biruinta iti va glorifica Numele. Doamne, gaseste-ma credincios Tie, si in mijlocul cuptorului cu foc!

Far luminos in calea mea...

Job 40:4  „Iata, eu sînt prea mic, nu sunt demn; nu pot sa iti raspund nimic, asa ca imi pun mîna la gura. "

Sfintit fie Numele Tau!

Aceasta propozitie este o cerere, nu o proclamare. O dorinta, nu e un anunt. "Sfintit fie Numele Tau!". Intram in biserica si ne rugam saruitor: "Sfintit fie Numele Tau!". Doamne fa tot ce e de facut ca sa fii Sfant in viata mea. Doamne, i-ati locul care ti se cuvine pe tronul vietii mele. Slaveste-Te pe Tine. Inalta-Te pe Tine. Glorifica-Te pe Tine. Fii Tu Domnul, iar eu voi sta in tacere. 

Cuvantul sfintit (hallowed  in engleza) vine de la cuvantul sfant (holy in engleza), iar acesta din urma inseamna "a separa". In antichiate termenul putea fi tradus cu "a taia". A fi sfant, atunci inseamna a fi mai presus de norma societatii, superior, extraordinar. Cel Sfant locuieste la un alt nivel decat noi toti. Lui nu ii este teama, de ce ne este noua teama. Ceea ce pe noi ne ingrijoreaza, nu Il ingrijoreaza si pe El. 

Sunt mai mult un marinar de uscat, decat unul de apa, dar mi-am pierdut destula vreme in jurul unei ambarcatiuni, ca sa cunosc secretul de cum poti gasi tarmul pe timp de furtuna. Cu siguranta nu iti iei ca obiectiv o alta barca, si nici nu stai sa te holbezi la valurile mari, ci iti atintesti privirile spre un obiect care nu e afectat de vant si de furtuna - o lumina pe tarm - si te indrepti direct spre ea. Lumina nu e afectata de furtuna! 

Atunci cand il intalnesti pe Dumnezeu faci acelasi lucru. Atunci cand iti atintesti privirea spre EL, te focalizezi pe Cel ce e mai presus de orice furtuna pe care viata o poate aduce.

La fel ca Iov, iti gasesti pacea in mijlocul durerii.

La fel ca Iov, iti acoperi gura si stai in tacere.

Psa 46:10  „Opriti-va, si sa stiti ca Eu sînt Dumnezeu.

Versetul asta conti o porunca, si o promisiune.

Porunca: "Opriti-va! Acopera-ti gura! Ingenuncheaza!"

Promisiunea: "Si atunci vei cunoaste ca Eu sunt Dumnezeu! "

Ambarcatiunea credintei calatoreste pe ape line. Convingerea calareste pe valurile asteptarii. In mijlocul furtunilor tale zilnice trebuie sa ajungi la punctul in care sa te opresti si sa iti atintesti privirile spre El. Lasati-L pe Dumnezeu sa fie Dumnezeu! Lasa-L sa te inconjoare cu gloria Sa. Fi linistit. Fii in pace. Atunci vei cunoaste ca Dumnezeu, este Dumnezeu, si nu te vei mai putea abtine sa nu strigi din toata inima:

SFINTIT FIE NUMELE TAU!!!

Max Lucado