De ce?...doar pentru ca...
¨Eu, Domnul Tau iti arat calea pe care trebuie sa umbli deoarece sufletul tau se inalta spre Mine.Te invat sa faci voia Mea si Duhul Meu cel bun te va calauzi in calea Mea cea dreapta.Pentru Numele Meu, te inviorez!¨
My church
Se afișează postările cu eticheta Incredintare. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Incredintare. Afișați toate postările
vineri, 23 aprilie 2010
Cand visul ce-l traim e al LUI!
In ultima saptamana mi s-au intamplat atatea lucruri, incat sunt uimita doar cand le povestesc altora...Domnul a fost bun, mult mai bun decat as merita eu, si Domnul vorbeste. Domnul vrea sa binecuvinteze, si ar face orice ca sa ne traga mai aproape de El.
Atunci cand alegem sa ne calcam in picioare mandria, sa nu mai ne gandim asa de mult la ce vor crede oamenii, cum vor reactiona...atunci Domnul isi reia din nou primul loc pe tron. Eu credeam ca fac ceea ce trebuie sa fac, ca sunt la locul unde El ma vrea sa fiu, si, tot ce mi-a trebuit a fost o intrebare din partea Lui: "Care iti sunt motivatiile de a face ceea ce faci, si de a fi unde esti? " Raspunzand sincer la intrebarea asta...mi-am dat seama ca sunt mai legata de oameni decat de El... sunt gata sa slujesc oamenilor, gata sa fiu langa ei, sa imi pese de nevoile lor...- toate bune si frumoase...pana intr-un anumit punct- ...dar poate nu sunt in locul potrivit, la oamenii potriviti! Si uite asa, chiar daca crezi ca faci ceea ce trebuie, urmand principiile Lui, s-ar putea sa se nasca si in tine frustrari, asa cum am patit-o eu, doar pentru ca nu L-ai intrebat pe El prima oara unde te vrea cu adevarat, care e rolul tau.
Cred ca cea mai mare problema a crestinilor nu e sa discearna binele de rau, ci binele de bine...binele care eu il consider bine, visul care mie mi se pare ca e si al Domnului, si ceea ce Domnul chiar vrea de fapt...
Si calauzirea asta, din partea Lui vine doar atunci cand noi suntem sinceri si suntem gata sa dam tot...orice legatura, orice relatie, orice idee, orice vis...TOT! Si ce va asteapta dupa colt, dupa ce lasati tot si va lasati calauziti de El, e nespus de mult mai mare, mai frumos, mai plin de bucurie si pace, decat orice vis care l-ati avut voi!
marți, 2 martie 2010
Pe apele suferintei...
Copilul Meu drag, vin la tine umbland pe apele incercarii, deasupra tulburarii furtunii vei auzi vocea Mea, chemandu-ti numele.
Nu esti niciodata singur, pentru ca Eu sunt langa tine! Nu plec niciodata, deoarece veghez asupra Ta! Nu fii nelinistit! Ce tie ti se pare a fi o situatie foarte dificila, este o parte din planul Meu, si lucrez la modul in care voi revarsa asupra ta binecuvantarile Mele, si cum te voi apropia de Mine, in alt mod decat pana acum.
Asa cum ti-am deschis ochii sa vezi, iti voi deschide si urechile sa auzi, si vei ajunge sa Ma cunosti, asa cum a facut-o Moise, intr-o relatie fata in fata. Deoarece am sa indepartez valul care te impiedica sa Ma vezi, si Ma vei cunoaste ca Prietenul cel mai drag, si adevaratul tau Mangaietor!
Intunericul nu va rezista stralucirii Fetei Mele, pentru ca voi fi in mijlocul intunericului tau ca steaua stralucitoare pe bolta cerului de noapte.
Nu lasa credinta ta sa se clatine! Intinde-ti mana si vei atinge tivul Hainei Mele!
Fii fara frica. esti copilul Meu: Te voi elibera, onora, si Voi fi glorificat prin tine! Din cauza credinciosiei Mele fata de tine, pana si dusmanul va recunoaste puterea Mea! In valea umbrei mortii voi fi Mangaietorul tau! Vei umbla cu Mine prin mijlocul vaii, si nu te vei teme nici de umbra! Umbla in promisiunile Mele! Ele iti vor da directie si intelepciune!
Ramai in Cuvantul Meu, Biblia, care abunda de bucati de curaj!
Calauzire si suferinta
Aceasta a fost tema saptamanii trecute in biserica noastra: Calauzire si Suferinta. Suferinta nu a fost niciodata o tema usor de abordat, deoarece stim ca daca nu am trecut inca prin aceasta incercare a credintei, vom trece curand, deoarece acesta este Planul Tatalui, suferinta e parte din drumul nostru catre Domnul, e modalitatea desavarsita, prin care El ne modeleaza prin foc, ne curata, ne apropie de El.
Am fost in vizita la spital la bunu si buna bisericii noastre sapatamana trecuta. In biserica se vorbea de suferinta, iar ei o traiau pe pielea lor. Si ce mare marturie si bucurie ne-au fost cand i-am vazut senini, linistiti in Mana Tatalui, marturisindu-ne ca: "Toata incercarea ne-a apropiat mai mult de Domnul"!
Si, probabil am fost mai mult impresionata de colegii de suferinta ai bunului, care ascultau cu interes versete si aplicatii din Biblie, rostite prin Duhul de bunul nostru drag! Domnul nu numai ca i-a apropiat de El in suferinta, i-a constientizat de dependenta lor de El, i-a curati si sfintit, dar i-a facut o Lumina Vie in salon! CEL ce a suferit, a stiut sa mangaie pe cei ce sunt in suferinta!
Avem un mare Domn!
Acum, vreau sa va impartasesc niste principii legate de tema asta, care le-am invatat de la El, si imi doresc din toata inima sa imi ramana vii, pe cand voi trece prin valea umbrei mortii!
Intr-o pilda spusa de Isus ni se prezinta 2 oameni! Unul care isi construieste casa pe stanca, iar altul pe nisip. O mare furtuna a venit in tinut, peste ambele case. Cea de nisip nu a rezistat furtunii si s-a prabusit, pe cand cea construita pe stanca a rezistat.
Asta e in mare pilda Domnului!
De remarcat 2 lucruri:
- Peste amandoi vine furtuna! Multi dintre noi credem ca viata alaturi de Domnul e plina de comfort, ca El ne protejeaza de toate relele, si nimic nu ni se poate intampla. GRESIT! Domnul nu ne-a garantat o viata in puf, ci o viata plina de incercari, prigoniri, batjocoriri, la fel cum a fost si viata Lui! Furtuna va veni inevitabil si peste noi!
- Al doilea lucru e pe ce te bazezi cand vine suferinta! Ca sa rezisti furtunii trebuie sa iti pui increderea in Cel ce e Tare! In Cel neschimbator, Atotputernic! In TATA!
In toti oamenii mari ai Bibliei, cum ne place sa le spunem, am regasit 4 principii clare, pe care le credeau orbeste, si in care s-au increzut atunci cand au fost prigoniti, batjocoriti, in foamete si durere:
1) Credinta ca nu mania Domnului a venit peste ei, ci poate DRAGOSTEA Lui! Incepand cu David, Iov, Petru, Pavel, toti au fost incredintati ca suferinta lor e modalitatea Domnului de a desavarsi omul. Stiau ca Domnul din dragoste pentru ei, si pentru popor ingaduie suferinta. Erau increzatori orbeste ca Domnul stie ce face, si s-au lasat in Mana Lui!
2) Aveau privirea atintita spre viitor, spre rasplata cereasca, nu spre prezent! Amintiti-vi-l pe Pavel! Nu stiu un om mai ancorat in realitatea viitoare ca El. Pavel stia ce il asteapta sus, si tanjea dupa Domnul, dupa cununa care i se va da la sfarsitul alegarii sale. Pentru Pavel era mult mai de pret, viata traita cu Domnul in Rai, decat suferinta ce o traia pe pamant.
Nu totul este despre ce ni se intampla azi, ci e mult mai mult...
3) Acesti oameni erau incredintati ca Dumnezeu e 100% in control, si daca El a promis ca nu ne va da mai mult decat vom putea duce, asa va fi! Stiau ca tot ce li se intampla era ingaduit de Dumnezeu, deoarece erau predati cu totul Domnului.
Dumnezeu e intotdeauna cu ochii pe noi, si cu mana pe termostat...
4) Erau convinsi ca suferinta lor va aduce la sfarsit bucurie! Stiau ca biruinta lor va servi multora de pilda. Stiau ca dupa ce au fost mangaiati de Domnul, in suferinta, vor sti mangaia mai departe pe cei in nevoie!
Bucuria vine abia dimineata, dupa ce noaptea cea grea a trecut...
Doamne, ma rog sa iti faci planul cu viata noastra, orice ar costa asta! Tu dai Doamne, si Tu iei.Nimic nu e inafara contolului Tau si a voii Tale. Toate astea servesc scopului Tau cu mine, si biruinta iti va glorifica Numele. Doamne, gaseste-ma credincios Tie, si in mijlocul cuptorului cu foc!
vineri, 19 februarie 2010
Incredintarea = Credinta & Actiune...
In ultimele saptamani ne-am intrebat ca si biserica ce inseamna incredintarea? Daca e nevoie de incredintare pentru a duce la implinire planurile Domnului in viata ta, si a celor ce te inconjoara!
Domnul, m-a invatat ca a fi incredintat, inseamna a avea credinta adica incredere in planurile Lui, in puterea Lui, in suveranitatea Lui, si prin aceasta incredere sa actionezi, asa cum te calauzeste El.
Domnul mi-a vorbit din Matei 9, si va impartasesc si voua:
"Faca-vi-se dupa credinta voastra!" (Matei 9:29 b)
Promisiunile Mele, zice Domnul, nu au nici un efect asupra ta, decat daca te apropii de ele prin credinta. In umblarea ta zilnica, vei fi victorios doar in masura in care te increzi in Mine! Eu, Domnul pot sa te ajut doar atat cat imi ceri. Iti voi veni in ajutor in momentele din zi, cand felul in care actionezi va coincide cu ceea ce mi-ai cerut in rugaciune. Doar pe masura ce umbli, apele tulburi vor fi despartite inaintea ta, dar inainte de toate trebuie sa umbli prin credinta, sa faci primii pasi.
Nimic nu e prea greu pentru Mine! Nici un caz nu e imposibil Mie!
Nu te speria cand voi incerca sa schimb tiparul, zice Domnul!
Nu judeca un om dupa ceea ce pare a fi, ci priveste-l ca si cine ar putea fi daca s-ar darui in intregime Mie!
Poporul Israel au avut atat cat au calcat cu picioarele lor! Daniel si tovarasii lui, au avut victorii dupa victorii pentru ca s-au apropiat de Domnul si au cerut ajutor! Bolnavii, indracitii din Noul Testament au fost vindecati in masura credintei lor!
Indrazniti, caci Eu am biruit lumea, zice Domnul.
De ce nu am birui-o si noi cu El!
El e Domnul IMPOSIBILULUI! E Domnul SUPRANATURALULUI! E Domnul care actioneaza in monentul in care omul este falimentar!
Si a LUI sa fie toata Slava, pentru ca avem un Dumnezeu MARE, MINUNAT, NEMAINTALNIT!



