Scoala Vietii...o paranteza a vesniciei

Viata, ce e viata? O bucata de tarana, care se intoarce in tarana, o clepsidra care se opreste din curs odata cu scurgerea timpului... Viata nostra e doar o paranteza in mijlocul vesniciei Lui, o paranteza care ar trebui sa reflecte cat poate de bine, ce inseamna vesnicia Lui...

Vrem sau nu, suntem pusi in fata inevitabilului, in fata unei vieti care se scurge, si chiar daca doare, paranteza asta nu inseamna nimic comparata cu o vesnicie intreaga in bratele Tatalui...

Ne nastem si ne traim viata in desertaciunea lumii ca sa ne calificam pentru ceva mai bun! Domnul isi face lucrarea pe pamant cu fiecare din noi, ne incearca, ne fericeste, ne slefuieste, ne arata cine e El... si totul pentru desavarsirea noastra...Suntem aici sa fim mireasma, sa ne ducem pana la sfarsit chemarea, si cand am terminat demonstratia ne intoarcem ACASA!

Acolo e ACASA! Aici e doar caminul Scolii Vietii! O scoala unde Mantuitorul nostru a luat premiul intai, si  s-a calificat. El e neprihanirea noastra, etalonul nostru! Datorita Lui absolvim si noi, graduam cu fruntea sus, pentru ca El a murit, si a inviat!

Love songs...

De la dragostea Domnului, la dragostea dintre doi oameni, dar care pana la urma e tot creata de El...va las melodii care mi-au adus bucurie si pace, care m-au invatat din nou cine e El si cine sunt eu...

Bucurati-va de ele...traiti in adevarul lor...

Inima mea va povesti despre... INIMA TA...

Suntem cu biserica in 2 Corinteni, o poveste ce vine din inima lui Pavel, despre Inima Domnului, pentru inima corintenilor, si a noastra...


Cine e Domnul?
                           - Tatal Domnului nostru Isus Cristos
                           - Parintele indurarilor
                           - Dumnezeul oricarei mangaieri


Domnul meu, e un Tata care si-a dat Fiul la moarte, ca sa impace lumea cu Sine. Un Tata care a suferit si stie ce e suferinta, si totusi un Tata indurator, plin de mila, bland cu inima zdorbita, un Tata care stie sa mangaie orice rana, si care are puterea de a vindeca!
Acesta e Domnul de care vorbeste Pavel, e Domnul care atunci cand el era apasat peste masura de mult, mult mai presus de puterile lui, l-a izbavit! E Domnul in care Pavel stie ca isi poate pune toata increderea, pentru ca e Dumnezeul care inviaza mortii!!!


Viata mea de acum, e o mangaiere a suferintei Lui. Isus a suferit, s-a jertfit, si prin mangaierea care jerfa Lui mi-o aduce pot sa traiesc azi, libera de sub puterea pacatului, fara compromis, in pace, si cu increderea neclintita ca Cel ce a platit un asa de mare pret ca sa fiu a Lui, nu ma va lasa nicicand din Mana Sa!


De ce am nevoie de mangaiere?


- Pentru ca, in mijlocul suferintei, atunci cand nu stiu de ce sufar, inima mea tinde sa se razvrateasca, sa se impietreasca. In mijlocul necazului, strig "DE CE, DOAMNE?", si in acest moment, Domnul vine si imi spune ca e langa mine. Inima mea impietrita, se imoaie la mangaierea Lui! Inima mea se smereste in fata bunatatii si dragostei Lui!
- Am nevoie de mangaiere, ca sa ma intorc spre El, sa il aleg pe El in mijlocul necazului, sa imi pun nadejdea in ceva mai presus de puterile mele...
Si doar atunci, dupa incercare, voi sti cu adevarat cine e Domnul, si ce putere are...
- Iar apoi, am nevoie de mangaiere, ca sa pot sa mangai pe altii. Voi intelege mai bine situatia altora, atunci cand eu am trecut pe acolo. Voi sti sa le spun de Domnul care m-a mangaiat pe mine. Voi sti sa le povestesc despre Inima LUI, pentru inima lor!

Calea crucii e impodobita cu suferinta, si duce spre CASA...

Adevaratul ACASA, de care ne e dor...

Calauzire si suferinta

Aceasta a fost tema saptamanii trecute in biserica noastra: Calauzire si Suferinta. Suferinta nu a fost niciodata o tema usor de abordat, deoarece stim ca daca nu am trecut inca prin aceasta incercare a credintei, vom trece curand, deoarece acesta este Planul Tatalui, suferinta e parte din drumul nostru catre Domnul, e modalitatea desavarsita, prin care El ne modeleaza prin foc, ne curata, ne apropie de El.

Am fost in vizita  la spital la bunu si buna bisericii noastre sapatamana trecuta. In biserica se vorbea de suferinta, iar ei o traiau pe pielea lor. Si ce mare marturie si bucurie ne-au fost cand i-am vazut senini, linistiti in Mana Tatalui, marturisindu-ne ca: "Toata incercarea ne-a apropiat mai mult de Domnul"!

Si, probabil am fost mai mult impresionata de colegii de suferinta ai bunului, care ascultau cu interes versete si aplicatii din Biblie, rostite prin Duhul de bunul nostru drag! Domnul nu numai ca i-a apropiat de El in suferinta, i-a constientizat de dependenta lor de El, i-a curati si sfintit, dar i-a facut o Lumina Vie in salon! CEL ce a suferit, a stiut sa mangaie pe cei ce sunt in suferinta!

Avem un mare Domn!

Acum, vreau sa va impartasesc niste principii legate de tema asta, care le-am invatat de la El, si imi doresc din toata inima sa imi ramana vii, pe cand voi trece prin valea umbrei mortii!

Intr-o pilda spusa de Isus ni se prezinta 2 oameni! Unul care isi construieste casa pe stanca, iar altul pe nisip. O mare furtuna a venit in tinut, peste ambele case. Cea de nisip nu a rezistat furtunii si s-a prabusit, pe cand cea construita pe stanca a rezistat.

Asta e in mare pilda Domnului!

De remarcat 2 lucruri:

 - Peste amandoi vine furtuna! Multi dintre noi credem ca viata alaturi de Domnul e plina de comfort, ca El ne protejeaza de toate relele, si nimic nu ni se poate intampla. GRESIT! Domnul nu ne-a garantat o viata in puf, ci o viata plina de incercari, prigoniri, batjocoriri, la fel cum a fost si viata Lui! Furtuna va veni inevitabil si peste noi!

 - Al doilea lucru e pe ce te bazezi cand vine suferinta! Ca sa rezisti furtunii trebuie sa iti pui increderea in Cel ce e Tare! In Cel neschimbator, Atotputernic! In TATA!

In toti oamenii mari ai Bibliei, cum ne place sa le spunem, am regasit 4 principii clare, pe care le credeau orbeste, si in care s-au increzut atunci cand au fost prigoniti, batjocoriti, in foamete si durere:

1) Credinta ca nu mania Domnului a venit peste ei, ci poate DRAGOSTEA Lui! Incepand cu David, Iov, Petru, Pavel, toti au fost incredintati ca suferinta lor e modalitatea Domnului de a desavarsi omul. Stiau ca Domnul din dragoste pentru ei, si pentru popor ingaduie suferinta. Erau increzatori orbeste ca Domnul stie ce face, si s-au lasat in Mana Lui!

2) Aveau privirea atintita spre viitor, spre rasplata cereasca, nu spre prezent! Amintiti-vi-l pe Pavel! Nu stiu un om mai ancorat in realitatea viitoare ca El. Pavel stia ce il asteapta sus, si tanjea dupa Domnul, dupa cununa care i se va da la sfarsitul alegarii sale. Pentru Pavel era mult mai de pret, viata traita cu Domnul in Rai, decat suferinta ce o traia pe pamant.

Nu totul este despre ce ni se intampla azi, ci e mult mai mult...

3) Acesti oameni erau incredintati ca Dumnezeu e 100% in control, si daca El a promis ca nu ne va da mai mult decat vom putea duce, asa va fi! Stiau ca tot ce li se intampla era ingaduit de Dumnezeu, deoarece erau predati cu totul Domnului.

Dumnezeu e intotdeauna cu ochii pe noi, si cu mana pe termostat...

4) Erau convinsi ca suferinta lor va aduce la sfarsit bucurie! Stiau ca biruinta lor va servi multora de pilda. Stiau ca dupa ce au fost mangaiati de Domnul, in suferinta, vor sti mangaia mai departe pe cei in nevoie!

Bucuria vine abia dimineata, dupa ce noaptea cea grea a trecut...

Doamne, ma rog sa iti faci planul cu viata noastra, orice ar costa asta! Tu dai Doamne, si Tu iei.Nimic nu e inafara contolului Tau si a voii Tale. Toate astea servesc scopului Tau cu mine, si biruinta iti va glorifica Numele. Doamne, gaseste-ma credincios Tie, si in mijlocul cuptorului cu foc!