Zburând în mijlocul dragostei Lui!

          Îmi pierd clipele, zilele, anii alegând să trăiesc în limitările mele, și nu în puterea Lui! Renunț, crezând ca îmi e prea greu, uitând că sunt fiică de Rege! Mă găsesc de multe ori ducând o viață care e mult prea departe de ceea ce Tatăl meu își dorea pentru mine. Mă pocăiesc și o iau de la început, crezând că deciziile mele sunt bune, și de acum încolo va fi altfel. De câte ori nu m-am trezit trăind zicala: "Orice minune ține trei zile!". Și da, hotărârile mele sfinte țin doar atât. Ca să trăiesc viața ce și-a imaginat-o El pentru mine, e nevoie de mai mult decât hotărâri sfinte. E nevoie sa mă îndrăgostesc din nou de Creatorul meu, să mă las golită și umplută. 
Când Îl las să mă umple, și să mă locuiască, hotărârile mele sfinte sunt însoțite de o putere divină, și spre surprinderea mea țin mai mult de trei zile! 


Pasajul de mai jos, e o proprie adaptare din romanul Baraca (The Shack) a lui Wiliam Paul Young:

          Să ne imaginăm o pasăre. Cele mai multe pasări au fost create să zboare. Când nu zboară, ci doar se plimbă pe pământ, își limitează ele însele, și nu altcineva, capacitatea de care dispun de-a zbura. 
         Oamenii pe de altă parte au fost creați pentru a fi iubiți și a fi pe deplin satisfăcuți doar în mijlocul dragostei Domnului. Așa că, pentru noi oamenii, să trăim ca și cum El nu ne-ar iubi, sau nu ne-ar împlini sufletele suficient, este o limitare pe care noi ne-o impunem și nu altcineva.  
Să trăim fără a ne simți iubiți e ca și cum ai tăia unei păsări aripile, lipsind-o în felul acesta de capacitatea de a zbura, iar Dumnezeu nu vrea acest lucru pentru nici unul din copii Lui. 
        Durerea și suferința care le simțim în anumite momente ale vieții, sunt ca o tăiere a aripilor noastre, pentru că ne imaginăm că în acele momente nu mai suntem iubiți, și astfel nu ne mai putem desfăta în dragostea Lui. Nu mai putem zbura! 
Durerea e de cele mai multe ori inevitabilă, dar dacă ne lăsam apăsați de ea prea mult timp, aproape că ajungem să uităm scopul pentru am fost creați, de a iubi și a fi iubiți. De a zbura prin dragostea Lui. 


       Dumnezeu nu e ca noi oamenii, El e CEL ce este, și spre deosebire de noi aripile Sale nu pot fi tăiate. De aceea ne putem încrede pe deplin în El. Dumnezeu nu ne lasă singuri, fără a ne iubi Nimic nu îl pot face să ne iubească mai puțin sau mai mult. El rămâne Același indiferent de circumstanțele vieții. El ne ține mereu în mijlocul dragostei Lui. 
     Dumnezeu ne-a creat să fim ca El,  bucuroși și deplini în Cine este EL. Noi alegem să trăim în limitări, dar viața Lui e mult mai diferită de ceea ce ne imaginăm noi. 

Aleg Tată să îmi las inima cucerită de Tine pe deplin. Doamne, fii fericirea și împlinirea mea. Tu ești partea mea de moștenire! Am fost creată să zbor, nu să zac sub jugul greu. Jugul Tău e ușor de purtat. Vreau să locuiesc în mijlocul dragostei Tale, și să mă las vindecată de Tine. 

Scoala Vietii...o paranteza a vesniciei

Viata, ce e viata? O bucata de tarana, care se intoarce in tarana, o clepsidra care se opreste din curs odata cu scurgerea timpului... Viata nostra e doar o paranteza in mijlocul vesniciei Lui, o paranteza care ar trebui sa reflecte cat poate de bine, ce inseamna vesnicia Lui...

Vrem sau nu, suntem pusi in fata inevitabilului, in fata unei vieti care se scurge, si chiar daca doare, paranteza asta nu inseamna nimic comparata cu o vesnicie intreaga in bratele Tatalui...

Ne nastem si ne traim viata in desertaciunea lumii ca sa ne calificam pentru ceva mai bun! Domnul isi face lucrarea pe pamant cu fiecare din noi, ne incearca, ne fericeste, ne slefuieste, ne arata cine e El... si totul pentru desavarsirea noastra...Suntem aici sa fim mireasma, sa ne ducem pana la sfarsit chemarea, si cand am terminat demonstratia ne intoarcem ACASA!

Acolo e ACASA! Aici e doar caminul Scolii Vietii! O scoala unde Mantuitorul nostru a luat premiul intai, si  s-a calificat. El e neprihanirea noastra, etalonul nostru! Datorita Lui absolvim si noi, graduam cu fruntea sus, pentru ca El a murit, si a inviat!