Zburând în mijlocul dragostei Lui!

          Îmi pierd clipele, zilele, anii alegând să trăiesc în limitările mele, și nu în puterea Lui! Renunț, crezând ca îmi e prea greu, uitând că sunt fiică de Rege! Mă găsesc de multe ori ducând o viață care e mult prea departe de ceea ce Tatăl meu își dorea pentru mine. Mă pocăiesc și o iau de la început, crezând că deciziile mele sunt bune, și de acum încolo va fi altfel. De câte ori nu m-am trezit trăind zicala: "Orice minune ține trei zile!". Și da, hotărârile mele sfinte țin doar atât. Ca să trăiesc viața ce și-a imaginat-o El pentru mine, e nevoie de mai mult decât hotărâri sfinte. E nevoie sa mă îndrăgostesc din nou de Creatorul meu, să mă las golită și umplută. 
Când Îl las să mă umple, și să mă locuiască, hotărârile mele sfinte sunt însoțite de o putere divină, și spre surprinderea mea țin mai mult de trei zile! 


Pasajul de mai jos, e o proprie adaptare din romanul Baraca (The Shack) a lui Wiliam Paul Young:

          Să ne imaginăm o pasăre. Cele mai multe pasări au fost create să zboare. Când nu zboară, ci doar se plimbă pe pământ, își limitează ele însele, și nu altcineva, capacitatea de care dispun de-a zbura. 
         Oamenii pe de altă parte au fost creați pentru a fi iubiți și a fi pe deplin satisfăcuți doar în mijlocul dragostei Domnului. Așa că, pentru noi oamenii, să trăim ca și cum El nu ne-ar iubi, sau nu ne-ar împlini sufletele suficient, este o limitare pe care noi ne-o impunem și nu altcineva.  
Să trăim fără a ne simți iubiți e ca și cum ai tăia unei păsări aripile, lipsind-o în felul acesta de capacitatea de a zbura, iar Dumnezeu nu vrea acest lucru pentru nici unul din copii Lui. 
        Durerea și suferința care le simțim în anumite momente ale vieții, sunt ca o tăiere a aripilor noastre, pentru că ne imaginăm că în acele momente nu mai suntem iubiți, și astfel nu ne mai putem desfăta în dragostea Lui. Nu mai putem zbura! 
Durerea e de cele mai multe ori inevitabilă, dar dacă ne lăsam apăsați de ea prea mult timp, aproape că ajungem să uităm scopul pentru am fost creați, de a iubi și a fi iubiți. De a zbura prin dragostea Lui. 


       Dumnezeu nu e ca noi oamenii, El e CEL ce este, și spre deosebire de noi aripile Sale nu pot fi tăiate. De aceea ne putem încrede pe deplin în El. Dumnezeu nu ne lasă singuri, fără a ne iubi Nimic nu îl pot face să ne iubească mai puțin sau mai mult. El rămâne Același indiferent de circumstanțele vieții. El ne ține mereu în mijlocul dragostei Lui. 
     Dumnezeu ne-a creat să fim ca El,  bucuroși și deplini în Cine este EL. Noi alegem să trăim în limitări, dar viața Lui e mult mai diferită de ceea ce ne imaginăm noi. 

Aleg Tată să îmi las inima cucerită de Tine pe deplin. Doamne, fii fericirea și împlinirea mea. Tu ești partea mea de moștenire! Am fost creată să zbor, nu să zac sub jugul greu. Jugul Tău e ușor de purtat. Vreau să locuiesc în mijlocul dragostei Tale, și să mă las vindecată de Tine. 

Ca niste copilasi!

„Adevarat va spun ca, daca nu va veti întoarce la Dumnezeu si nu va veti face ca niste copilasi, cu nici un chip nu veti intra în Împaratia cerurilor. 

De aceea, oricine se va smeri ca acest copilas, va fi cel mai mare în Împaratia cerurilor." 

(Mat. 18: 4-5)

 Saptamana trecuta mi-am dus copii la un restaurant. Fiul meu de 6 ani m-a intrebat daca se poate ruga pentru masa. Dupa ce ne-am aplecat capurile el a spus:

“Dumnezeu e bun. Dumnezeu e mare. Iti multumim pentru mancare, desi eu as fi mult mai multumit daca mama ne-ar cumpara inghetata ca desert. Libertate si dreptate pentru toti! Amin!”

Impreuna cu rasetele clientilor care erau aproape de noi, am auzit o doamna comentand:

 “Asta e ceea ce e rau in tara asta, copiii din ziua de azi nu stiu cum sa se roage, ii cer lui Dumnezeu inghetata…!  Nu am mai auzit asta niciodata!”

Auzind comentariul, fiul meu a inceput sa planga si m-a intrebat:

“M-am rugat gresit? E suparat Dumnezeu pe mine?”

Incercam sa imi incurajez fiul, zicandu-i ca Dumnezeu nu e suparat pe el, si ca a facut foarte bine rugandu-se. Un domn mai in varsta s-a apropiat de masa noastra, si uitandu-se la fiul meu i-a spus:

„Cred ca Dumnezeu considera ca rugaciunea ta a fost excelenta.”

„Pe bune?” – il intreaba fiul meu.

„Desigur! „Si apoi in soapta indicand-o cu privirea pe femeia care a facut comentariul anterior i-a spus:

„Foarte rau ca ea niciodata nu i-a cerut inghetata Domnului! Un pic de inghetata, cateodata, e buna pentru suflet!”

Cum era de asteptat, le-am cumparat la final inghetata copiilor mei ca desert. Fiul meu a ramas cu privirea fixa asupra inghetatei sale pentru un moment si apoi a facut ceva ce nu voi uita niciodata pentru restul vietii mele:

Si-a luat inghetata si fara sa zica nici un cuvant a mers pana in fata doamnei de dinainte si cu un zambet pe buze i-a zis:

„Luati-o! E pentru dumneavoastra. Inghetata e buna pentru suflet, iar sufletului meu ii e bine!”

Avem asa de multe de invatat de la cei mici! Ei se simt bine doar cand sunt apreciati de parinti, iubiti si protejati! Mediul familial e singurul care le asigura o crestere perfecta!

Asa ar trebui sa fim si noi, Copii a Celui Preainalt! Sa ne gasim rostul, menirea, placerea doar in prezenta Lui, doar in aprecierile Tatalui!

Iaris, duminica dimineata isi ridica mainile la inchinare, pentru ca asa l-a vazut pe tatal lui facand! De multe ori nu intelegem Voia Tatalui, dar lucrul cel mai bun pe care il putem face e sa Il imitam! Sa calcam pe urmele pasilor Sai!