Si pentru ca nu suntem focalizati asupra sarbatorii in sine de Pasti, cu oua rosii si alte obiceiuri, ci asupra Sarbatoritului, care e Isus Cristos, mort si inviat, Fiul lui Dumnezeu, cel fara pata, care a putut sa se faca blestem pentru noi, ca astfel noi sa putem fi considerati de Tatal neprihaniti datorita jertfei Sale, va scriu cateva ganduri care pe mine m-au contientizat inca o data de darul si harul care ni le da jertfa lui Cristos! Doamne iti multumesc pentru ca planul Tau minunat, imi dau mie acum pace si bucurie!
„La amiază s-a făcut întuneric peste toată ţara, care a durat trei ore.” Matei 27:45
Binenţeles că cerul este întunecat; oamenii ucid Lumina Lumii ...
Cerul plânge. Şi un miel behăie. Ţii minte vremea ţipătului? „Cam la ora trei Isus a strigat.” Ora trei după-amiaza, ora sacrificiului la templu. La mai puţin de o milă în est, un preot îmbrăcat frumos conduce un miel la sacrificiu, nefiind conştient că munca sa este inutilă. Cerul nu se uită la mielul omului ci la „Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii” (Ioan 1:29).
„Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” Luca 23:34
Cum a putut Isus, cu un trup distrus de durere, cu ochii plini de propriul sânge şi plămânii doritori de aer, să vorbească în folosul unor hoţi fără inimă, este dincolo de înţelegerea mea. Niciodată, niciodată n-am văzut o asemenea dragoste. Dacă vreo persoană a meritat o şansă pentru răzbunare, Isus a fost acela. Însă n-a profitat de ea. În loc s-o facă, a murit pentru ei. Cum a putut s-o facă? Nu ştiu. Dar ştiu că dintr-o dată rănile mele păreau fără durere. Răutăţile şi supărările mele sunt dintr-o dată copilăreşti.
„Căci El este pacea noastră, Cel Care din doi a făcut unul, dărâmând, prin trupul Său, zidul care-i despărţea, adică duşmănia.” Efeseni 2:14
Noi suntem vinovaţi şi El este inocent.
Noi suntem murdari şi El este pur.
Noi suntem greşiţi şi El este drept.
El nu este pe crucea aceea pentru păcatele Sale. El este acolo pentru ale noastre.
„Acesta n-a săvârşit nimic rău!” Luca 23:41
Într-un final cineva îl apăra pe Isus. Petru a fugit. Ucenicii s-au ascuns. Evreii au acuzat. Pilat s-a spălat pe mâini. Mulţi ar fi putut vorbi în numele lui Isus, însă nimeni n-a făcut-o. Până acum.
Cuvinte bune de pe buzele unui hoţ. El îşi rosteşte cererea. „Isuse, adu-Ţi aminte de mine când vii în Împărăţia Ta” (Luca 23:42).
Mântuitorul îşi întoarce capul greoi înspre fiul risipitor şi îi promite, „Astăzi vei fi cu Mine în Rai”(Luca 23: 43).
„În casa Tatălui Meu sunt multe locuinţe. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.” Ioan 14:2
„S-a terminat!” a strigat El.
Şi marele Creator a mers acasa.
(Totuşi, EL nu se odihneşte. S-a răspândit vestea că mâinile sale neobosite pregătesc un oraş atât de glorios încât până şi ingerilor li se face pielea găină când îl văd. Luând în considerare ceea ce a făcut până acum, aceea este o creaţie pe care îmi propun s-o văd.)
By MAX LUCADO
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu