In locul tau, Baraba

Doamne, cand ne ridicam ochii spre Tine, vedem nevrednicia noastra. Nu putem sa ne ridicam nici fetele de rusine, la fel ca si vamesul ce a intrat in Templu sa se inchine. Putem striga Doamne, ai mila de pacatosul de mine! Dar Doame Tu, in bunatatea Ta, ne ridici ochii spre Tine, nu te uiti la mizeria din jurul nostru, nu ne reprosezi tot raul, mandria, nelegiuirea, ci Doame ne arati iertarea Ta. Harul Tau ne cuprinde inimile Doamne astazi, pentru ca, acum 2000 de ani, Fiul Tau preaiubit, in care Tu iti gaseai toata placerea, a hotarat sa moara in locul meu, un Baraba prins in lanturi si in intuneric. Doamne, nu vreau ca Cerul sa ma astepte 2000 de ani sa ma intorc, ci vreau sa iti spun acum, ca nu mai vreau sa traiesc pentru mine, ca viata mea, a fost rascumparata cu pret scump de Tine, de aceea iti apartine Doamne. Ia acest chip de lut, ulmple-l Doamne cu Duh Sfant, si foloseste-l, ca o lume intreaga Doamne sa cada pe genunchi si sa iti salveasca Numele. Doamne Tu ne-i iubit intai, si inima Ta inca bate pentru fiecare dintre noi. Ajuta-ne sa vedem asta in fiecare zi. Gorificat fie Numele Tau Doamne, in aceste temple de lut, in biserica Ta. Ai mila Doamne, de atatia Baraba ce mai ratacesc...

Otto Pascal – Baraba

Ai auzit vreodată, prietene, de Mine

Pe când în largul lumii cutreierai semeţ?

Pe când cu lănci şi scuturi cohortele străine

Te căutau să-ţi ceară al vieţii tale preţ?

Ai auzit vreodată, prietene, de Mine

Când floarea vieţii tale îşi scutură podoaba?…

Ca să te scap de lanţuri, de moarte şi ruşine,

Eu am murit pe cruce, în locul tău, Baraba!…

.

Eu răsădisem pacea, tu semănai furtuna

Şi pe-amândoi mulţimea ne-a pus pe un cântar;

Minciuna cea din umbră alese-atunci minciuna -

Talharii cei cu vază cerură pe tâlhar.

Puteam să zbor din lume, sătul de-a ei urgie,

Şi-atunci mulţimea oarbă te-ar fi cerut degeaba,

Dar M-am gândit la tine… Privind spre veşnicie,

Eu am murit pe cruce, în locul tău, Baraba!

.

Te chem şi astăzi… Vino şi vom străbate norii!

Te-am căutat cu lacrimi, prin spini şi bolovani,

Dar vremea e târzie, mijesc pe dealuri zorii

Şi ceru-ntreg te-aşteaptă de doua mii de ani!

De-ai şti ce neagră noapte şi ce adânc fierbinte

Va fi când suferinţa nu va cunoaşte graba!…

Vei plânge totdeauna şi-ţi vei aduce aminte

Că am murit pe cruce în locul tău, Baraba!