Imaginati-va o omida.
Isi petrece cea mai mare parte a vietii ei tarandu-se pe jos, uitandu-se la pasarile care zboara pe cer, indignata de destinul si forma pe care o are.
"Sunt cea mai vrednica de dispret dintre creaturi " - se gandeste ea -" urata, gretoasa, condamnata sa ma tarasc pe pamant."
Intr-o zi, Natura ii cere sa isi faca o cocon.
Omida se sperie deoarece niciodata pana atunci nu si-a facut un cocon. Crede ca isi construieste propiul sicriu, si se pregateste pentru moarte.
Indignata de viata pe care a dus-o pana atunci se plange din nou la Dumnezeu:
"Acum, cand in sfarsit m-am obisnuit cu viata pe care o duc, Tu imi iei si putinul pe care il am"
Disperata, se inchide in cocon si isi asteapta sfarsitul.
Peste cateva zile, omida se surprinde transformata intr-un frumos fluture.
Poate zbura pe bolta cereasca ca si pasarile, si este admirat de catre oameni.
Este surprins de sensul vietii care i l-a dat Domnul, si de creatia Lui!
Asa suntem si noi oamenii, ceva din noi trebuie sa moara de fiecare data, ca sa vedem destinul minunat care ne-a fost randuit de El!Renuntati la tot, si veti fi surprinsi de Domnul!
Traducere : Paulo Coelho - "MAKTUB"
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu